Regizorul şi scenaristul rus Aleksandr Sokurov, multipremiat şi multinominalizat la marile festivaluri internaţionale de film, revine după succesul din 2005 cu "Solntse" cu un alt film remarcabil. "Aleksandra" a fost nominalizat anul trecut la Palm D’Or, şi are în rolul principal o actriţă semi-profesionistă, Galina Vishnevskaya. Aceasta se află la al treilea principal din întreaga ei "carieră" (primul în 1966, iar al doilea în 1993), în rest împrumutând vocea sa mai multor personaje de film. Performanţa actoricească este cu atât mai mare cu cât, la data filmărilor, Galina Vishnevskaya avea 80 de ani!
În Rusia zilelor noastre, Aleksandra, o bunicuţă fermă pe poziţie şi aparent ursuză, se hotăreşte să facă o vizită nepotului ei, ofiţer pe frontul din Cecenia. Toată lumea o priveşte ca pe o persoană deloc aflată în deplinătatea facultăţilor mintale, însă tăcerea celor din jurul său poate transmite şi altceva. Ajunsă la tabăra aflată în apropierea zonei de război, ea îşi întâlneşte nepotul şi se arată interesată de absolut tot, de la curăţarea armelor până la ceea ce gândesc soldaţii mobilizaţi pe front. Mai apoi, în "rătăcirile" sale prin împrejurimi, ajunge să cunoască şi persoane din tabăra adversă, ceceni de rând, care îi vor schimba sau, din contră, întări, propriile convingeri.
"Aleksandra" nu e un film uşor de urmărit. Nu datorită subiectului, ci stilului regizorului. E un film în care, practic, nu se întâmplă nimic. Semi-profesionismul actriţei din rolul principal se pliază perfect pe acest tip de scenariu, care devine cu atât mai realist cu cât pe parcurs se interferează cu alte personaje care nu au valenţe de actori (a se vedea localnicii ceceni). Armata rusă este prezentată într-o altă lumină decât cea a anilor războiului rece: armament şi tehnică de luptă depăşită, ideea de "Mama Rusia" luată în derâdere de tinerele generaţii, lipsesc acele antrenamente dure care au făcut celebră armata rusă (nici măcar instrucţii nu am văzut în acest film). Mâna regizorului se observă de la început până la sfârşit, dând impresia spectatorului că face o introspecţie amănunţită a instituţiei armatei din Rusia contemporană, dar şi a mentalităţii (dintr-o perspectivă bivalentă: cotropitor şi cotropit). Coloana sonoră te mângâie la suflet, răsare parcă din nimic şi te însoţeşte în cele mai sensibile momente ale filmului. Spre sfârşit, Aleksandra, într-unul din ultimele momente alături de nepotul ei, lămureşte şi misterul acestei neobişnuite călătorii, într-un (aproape) monolog remarcabil: "Trupul meu a îmbătrânit. Dar sufletul meu mai poate trăi o viaţă. De una singură nu mai sunt bună."
Aşadar, recomand tuturor amatorilor de filme artistice 90 de minute de neuitat în compania Aleksandrei. Un pont: fiţi atenţi la gesturile personajelor, la privirile lor. Ele spun mult mai multe decât orice vorbe. Vizionare placută!
Aleksandra
Producţie: Russia / France, 2007
Gen: Drama
Regia: Aleksandr Sokurov
Distribuţia: Galina Vishnevskaya, Vasily Shevtsov, Raisa Gichaeva
Descarcă aici ---> Subtitrare Aleksandra
Publicat de Cris999 © subs.ro TEAM
Comentarii pe forumul subs.ro
