Sult (Hunger) - 1966

O perlă a cinematografiei scandinave, "Foamea", regizată de danezul Henning Carlsen este o ecranizare strălucită a romanului omonim al cunoscutului Knut Hamsun. Laureat al premiului Nobel pentru literatură (1920), Hamsun a intrat într-un con de umbră ca urmare a vederilor sale filo-naziste (este ştiut faptul că medalia Nobelului i-a fost făcută cadou lui Goebbels, ministrul nazist al propagandei). În literatură, mulţi au apreciat că prin acest roman, Hamsun ar fi anticipat literatura absurdului al cărei principal creator este considerat Kafka, în secolul XX. Filmul a beneficiat de interpretarea magistrală a lui Per Oscarsson, pentru care acesta a fost răsplătit cu 4 premii la festivalurile internaţionale de film, cel mai cunoscut fiind premiul pentru cea mai bună interpretare câştigat la Cannes în 1966. La acelaşi festival, regizorul Henning Carlsen a fost nominalizat la Palm D’Or.


"Foamea" prezintă povestea unui tânăr scriitor norvegian ajuns în Christiania la sfârşitul sec. XIX. Neavând ca principală posibilitate de a se întreţine decât genialele articole pe care încearcă să şi le publice în ziare locale în schimbul câtorva coroane, acesta se regăseşte în faţa unei situaţii crunte: este dat afară din mizerabila cameră unde stătea cu o chirie pe care nu şi-o mai putea plăti, nimeni nemaiavând nevoie de serviciile lui. Acesta încearcă cu disperare să îşi câştige pâinea, hoinăreşte prin parcuri scriindu-şi ideile pe o hârtie, mereu închipuindu-şi scenarii şi ferindu-se de poliţie. Visează să devină un mare scriitor, însă foamea îi devorează personalitatea. Cu toate acestea, personajul rezistă îndoielilor propriei sale conştiinţe, iar uneori sinceritatea regăsită ca o insulă în disperare va fi cea care îl va salva ca suflet, în această lume.



Un film de excepţie, cu o abordare a unei situaţii întotdeauna de actualitate. Fiecare scenă ridică o mulţime de întrebări, fiecare spectator este tentat să răspundă acestora conform propriului fel de a fi. De ce un scriitor flămând ar refuza să mănânce, ştiind că nu are un ban în buzunar? De ce şi-ar impune acest lucru, când, în definitiv, totul se rezumă la supravieţuirea într-o lume care niciodată nu este răbdătoare cu noi, oamenii? Din cauza unor principii? A prostiei? De ce se încăpăţânează să nu plece în altă parte, salvându-se, probabil? La un moment dat - scena care m-a impresionat cel mai mult din acest film:



Sult (Hunger) - 1966

Personajul, rătăcind pe o stradă lăturalnică, purtând în braţe singura lui avere, o plapumă, nemâncat de câteva zile, ajunge într-o măcelărie. Din mândrie, acesta cere voie unui muncitor de acolo să ia un os mic, pentru câinele lui. Ia un os la întâmplare, căutând să fie fără carne pe el şi cât mai mic, după care se ascunde după colţ, într-un loc retras, departe de ochii lumii, şi încearcă să înghită cele câteva grame de carne care ar fi rămas pe os. În neputinţa lui, începe şi plânge, strigând înăbuşit:


"Chiar nu este nimic care să fi rămas şi pentru mine în această lume?"


Este, cred, întrebarea cheie a acestui film. De ce ? Pentru că fiecare om şi-o pune, în momentul în care ajunge dezarmat în faţa destinului, neputincios şi gol de trufia păcatului de a fi om. Recomand cu căldură acest film tuturor iubitorilor de filme adevărate, şi în special generaţiilor tinere. Ar avea de tras multe învăţăminte din vizionarea lui.

Traducere efectuată de Clasic Team Romania în exclusivitate pentru http://www.subs.ro/ Uploadarea ei în altă parte nu reprezintă voinţa traducătorului.

Sult (Hunger)
Producţie: Denmark / Norway / Sweden, 1966
Gen: Drama
Regia: Henning Carlsen
Distribuţia: Per Oscarsson, Gunnel Lindblom, Birgitte Federspiel
Descarcă aici ---> Subtitrare Sult (Hunger)

Publicat de Cris999 © Clasic Team România


Comentarii pe forumul subs.ro

PICĂTURA CINEFILULUI - Psycho, 1960

Inspirat dintr-un roman de Robert Bloch, filmul redă cazul patologic al unui băiat care ucide travestit în mama sa moartă de multă vreme. Respectând o lege de fier a creaţiei sale, Hitchcock porneşte de la o aparenţă de normalitate sub care descoperă anormalul. “Cu Psycho am izbutit să-i dirijez pe spectatori ca şi cum aş fi cântat la orgă” (A. Hitchcock). “Construit ca “Infernul” lui Dante, în cercuri concentrice, din ce în ce mai strânse şi mai profunde, fiecare plan este o lecţie de regie prin precizia, rigoarea şi frumuseţea lui” (Ph. Demonsablon).





Psycho - antologica scenă "crima de sub duş" preluată de zeci de filme horror.

Publicat de Kralizec © subs.ro
[sursa: "Secolul cinematografului"]