"Regele dansează" continuă periplul regizorului belgian Gerard Corbiau în lumea muzicii şi a istoriei sale. În 1988 realiza "Maitre de la musique", film nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film străin; în 1994 "Farinelli" îi aduce încă o nominalizare la premiul Oscar. "Le Roi danse" completeaza seria succeselor lui Corbiau (care a scris scenariul tuturor acestor filme), obţinând 3 nominalizări la premiul Cesar, fiind un film bine primit.
Filmul prezintă o viziune asupra lui Ludovic al XIV-lea (Regele Soare), prin intermediul relaţiei sale cu compozitorul şi muzicianul Jean Baptiste Lully. Cel mai important nume al epocii, creatorul muzicii care s-a cântat şi s-a dansat la Versailles în acea vreme, Lully contribuie, prin muzica şi baletele compuse şi coregrafiate de el, ca şi prin devotamentul său, la transformarea adolescentului de 14 ani în viitorul Rege-Soare. În final, imaginea lui Louis rezultată este una de semizeu, de reprezentant al lui Dumnezeu pe pământ, iar pentru aceasta este folosită din plin forţa muzicii şi a dansului.
Le Roi danse (The King Is Dancing) - trailer
Ludovic al XIV-lea ştie că va domni într-o zi, aşa cum ştie că alţii se pregătesc deja să guverneze în locul lui. Are 14 ani şi doar două privilegii: dansul şi muzica. Îl mai are însă pe devotatul Lully, care compune pentru el şi creează coregrafii menite să-i pună în valoare talentul şi personalitatea. În secolul al XVII-lea, muzica era mai mult decât un simplu divertisment: era considerată o creaţie divină, exprimă mişcarea planetelor. Muzica era mijlocul prin care spiritul reflectă armonia sferelor, comunica Lumii ordinea şi o transcria în spaţiu. De aceea, muzica era un instrument politic. Acelaşi lucru era valabil şi pentru dans. Dansul însemna ordonarea, supunerea corpului în faţa muzicii. Scena devenea astfel locul în care supunerea curţii faţă de razele soarelui (care era regele) devenea un fapt. Poziţia dansatorilor are o semnificaţie simbolică foarte clară. În centru se afla Regele. Dansul organizează în jurul lui structura socială. Este deci folosit ca un instrument al puterii. Mai ales că pe vremea lui Ludovic al XIV-lea baletele erau interpretate exclusiv de bărbaţi şi necesitau atât forţă brută cât şi graţie. Era un stil de dans dificil, care cerea mult efort fizic şi ale cărui mişcări erau ritmate de o simbolistică rigidă. Baletele erau interpretate de nobili războinici, aroganţi, violenţi şi virili, aşa încât coregrafia secolului al XVII-lea nu are nimic din baletul aşa cum îl ştim astăzi. Era un dans al bărbaţilor, un dans al puterii. În timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea, reprezentarea baletelor avea o importanţă capitală. Lully era compozitor şi dansator. El cunoştea prea bine forţa de persuasiune a dansului însoţită de o muzică scrisă special pentru a fi interpretată prin mişcare. El a crezut în Regele sau mai presus de toate şi a compus pentru gloria lui, iar Regele i-a confiscat muzica şi dansul pentru a căpăta o putere fără precedent în istoria Franţei, împingându-l pe el în uitare. Pe scenă, Ludovic al XIV-lea era un idol pe care publicul venea să-l devoreze din priviri şi să-l adore. Geniul l-a făcut să transfere această veneraţie cu care era privit de aristocraţie în viaţa de curte şi viaţa politică, reuşind să organizeze întreaga societate în jurul unei unice autorităţi: a Regelui Soare. Din cele 3000 de piese compuse de Lully, pentru film au fost selecţionate 45. Alegerea pieselor a durat un an. (sursa: CineMagia)
"Muzica întruchipează armonia universală, şi din acest punct de vedere... ea are de jucat un rol politic în ordinea pe care vreau s-o instaurez." – Louis XIV
Le Roi danse (The King Is Dancing)
Producţie: France / Germany / Belgium, 2000
Gen: Drama / History / Music
Regia: Gérard Corbiau
Distribuţia: Benoît Magimel, Boris Terral, Tchéky Karyo
Descarcă aici ---> Subtitrare Le Roi danse (The King Is Dancing)
Publicat de Cris999 © Clasic Team România
Comentarii pe forumul subs.ro
