ISTORIA CINEMATOGRAFIEI - Episodul 9: 1901

Iul. 11Leon Gaumont brevetează “un dispozitiv de comandă electrică sincronă a unui fonograf şi a unui aparat de cinematograf”.

Perfecţionările succesive ale sistemului, denumit “Chronophone Gaumont” – îndeosebi pe planul intensităţii sonore şi al sincronismului – continuă până către sfârşitul anului 1905, când se vor obţine rezultate satisfăcătoare. Dintre “sistemele sonore” ale începutului de secol, acesta va cunoaşte cea mai largă răspândire din Europa.


Bela Zitkovsky turnează, la Budapesta, primul film de ficţiune maghiar, A tanc (Dansul). În fruntea distribuţiei, o stea a scenei din Ungaria, Lujza Blaha.

Francezul Ferdinand Zecca, omul de încredere al lui Charles Pathe, este angajat ca prim-regizor şi director de producţie al firmei “Pathe Freres”.



Cu primul său film important, L’Histoire d’un crime (Istoria unei crime), Zecca deschide seria melodramelor populare (în celula sa, condamnatul la moarte visează şi retrăieşte diverse episoade din viaţă, drumul care l-a condus la crimă).




L’Histoire d’un crime (Istoria unei crime) - 1901

Victimele alcoolismului, după “L’Assommoir”, de Zola (1902), Viaţa unui jucător (1903), Greva, după “Germinal”, de Zola (1904) şi În ţara cărbunelui (1905) evidenţiază o evoluţie către un anume realism – mai degrabă naturalism – puternic influenţat de modelul oferit de imagistica muzeelor de figuri de ceară, la modă în epocă.

“Este posibil ca azi această metodă să ne apară ca ciudată sau artificială, dar ea a fost la vremea ei mai aproape de natural decâ cele folosite de alţi cineaşti. [...] Era o căutare ca atâtea altele.”

(J. Toeplitz)


Stilul lui Zecca”, vădit şi în celelalte genuri – farsa, comedia cu trucaje, reconstituirea – abordate de el sau de colaboratorii săi, care în 1904, vor lucra sub conducerea sa la “Pathe”, indică un efort continuu de reprezentare a realului chiar dacă în majoritatea cazurilor prezenţa convenţiei, îndeosebi în fundal, este frapantă.

Va urma...


PICĂTURA CINEFILULUI - Psycho, 1960

Inspirat dintr-un roman de Robert Bloch, filmul redă cazul patologic al unui băiat care ucide travestit în mama sa moartă de multă vreme. Respectând o lege de fier a creaţiei sale, Hitchcock porneşte de la o aparenţă de normalitate sub care descoperă anormalul. “Cu Psycho am izbutit să-i dirijez pe spectatori ca şi cum aş fi cântat la orgă” (A. Hitchcock). “Construit ca “Infernul” lui Dante, în cercuri concentrice, din ce în ce mai strânse şi mai profunde, fiecare plan este o lecţie de regie prin precizia, rigoarea şi frumuseţea lui” (Ph. Demonsablon).





Psycho - antologica scenă "crima de sub duş" preluată de zeci de filme horror.

Publicat de Kralizec © subs.ro
[sursa: "Secolul cinematografului"]